Adună-n taină boabe de nisip,
Tristeților să le zidești castele…
Când noaptea te învăluie cu stele,
Îmbracă-ți în lumină al tău chip.
Apoi, adună verde timpuriu,
Să se reverse foșnetul pe ramuri…
Dă-i verii bucuriile cu hramuri
Și câmpului covorul purpuriu!
Adună dor de vise și trăiri,
Și-mbracă-ți sufletul cu ele!
Eu îți rămân oglindă în priviri…
Tristețile, le pune sub zăbrele,
Pe țărm să se reverse fericiri!
Din boabe de nisip-nalță castele!
Castele de nisip
